<?xml version="1.0" encoding="iso-8859-2"?>


	<!DOCTYPE rss PUBLIC "-//Netscape Communications//DTD RSS 0.91//EN"

	"http://my.netscape.com/publish/formats/rss-0.91.dtd">


	<rss version="0.91">


	<channel>

	<title>Nou Horizont - Articles</title>

	<link>http://www.nouhorizont.org/</link>

	<description>Agrupació Romanesa per la Cultura &quot;Nou Horizont&quot;</description>
<item>

	<title>Decreto 26/2000, de 22 de febrero, por el que se establece el derecho a la asistencia sanitaria a ciudadanos extranjeros en la Comunidad Valenciana y se crea la Tarjeta Solidaria</title>

	<link>http://www.nouhorizont.org/readarticle.php?article_id=8</link>

	<description>&lt;br /&gt;El fenómeno de las migraciones, desde las áreas del mundo de mayor pobreza hacia los países desarrollados en búsqueda de oportunidades de vida humanamente más digna, ha originado la creciente afluencia de los habitantes de esas zonas a nuestro entorno más inmediato. Es evidente que las migraciones actuales encuentran su causa en los desequilibrios estructurales endógenos y que la solución a ello pasa por propiciar un auténtico desarrollo económico y social en las áreas de origen. No obstante, se deben tomar las medidas parciales y concretas para garantizar los derechos básicos de toda la población inmigrante.</description>

	</item>

<item>

	<title>Utopie (capitol din nuvela &amp;#8222;Liniștea începe niciodată&amp;quot;)</title>

	<link>http://www.nouhorizont.org/readarticle.php?article_id=7</link>

	<description>de Adriana Vidroiu Stanca&lt;br /&gt;&lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;În liceu, am avut privilegiul să fiu eleva unui renumit profesor de Filozofie.Nicolae B. era unul dintre cei mai temuți dascăli dorită sistemului original de predare - examinare, un sistem imprevizibil, nonconformist și oarecum haotic, pe care foarte puțini elevi au reușit să îl asimileze, iar &amp;#8222;obiceiul&quot; de a &amp;#8222;lăsa pe vară în masă&quot; alimenta această teamă. Era un lucru știut de toți că măcar o dată în cei patru ani de liceu te vei întâlni cu dumnealui la sfârșitul lunii august. &lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;În vara lui 1981 îmi venise și mie rândul. Îmi amintesc că era o zi extrem de călduroasă, sufocantă chiar, în jurul orei prânzului, când topiți de căldură și lihniți de foame, ne-am auzit strigati de secretara liceului unul cate unul.Nu știu ce gândeau ori ce simțeau ceilalți, însă pentru mine amestecul acela de senzații : foame , căldură și teamă, îmi provocase o stare soră cu indiferența, așa încât, am intrat la &amp;#8222;interogatoriu&quot; palidă și &quot;absentă&quot;. Profesorul, conștient desigur de starea în care mă aflam, m-a măsurat un timp în tăcere, secunde care mi s-au părut ani, apoi, într-un târziu, spuse:&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;-&amp;#8222;Așterne pe hârtie impresiile , sentimentele și opinia ta despre profesorul de filozofie Nicolae B.&quot;&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;Deci, învățasem toată vara definiții peste definiții, nume, ani și câte altele&amp;#8230; în zadar. La senzația de foame, amestecată cu teama și căldura insuportabilă, se adăuga sentimentul că mi se făcea o mare nedreptate, căci tot ce îmi mai lipsea, era să fac o caracterizare sinceră unui profesor care , după parerea mea, fusese nedrept cu mine.&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;M-am ridicat in picioare, am luat foaia și pixul, m-am indreptat spre catedră și cu mult respect, am rostit:&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;-Domnule profesor, acest capitol din manualul de Filozofie l-am lasat la sfarsitul recapitulării considerându-l mai puțin important, apoi, din lipsă de organizare a timpului nu l-am mai citit. Dacă este posibil, vă rog să îmi faceți dumneavoastră un rezumat sau o schemă a acestui subiect de examen și desigur ,v-aș rămâne recunoscătoare dacă, așa ca o lectură suplimentară, adaugați și o opinie personala cu privire la personajul in cauză. Mai dați-mi o șansă și promit să mă prezint mîine cu lecția învățată. &lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;Rostisem ultima frază privindu-l respectuos, fără nici un fel de ironie în gesturi sau glas. L-am vazut cum se ridică de pe scaunul ce facuse un zgomot ușor, așa ca un scârțâit sec, mi-a pus mâna dreaptă pe umăr și cu vocea gravă mi-a adresat urmatoarele cuvinte:&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify&quot;&gt;- &amp;#8222; Nu voi uita niciodata aceasta lecție de demnitate. Nu m-am înșelat în privința ta, ești un caracter rebel și utopic&quot;. &lt;/p&gt;  Totul se sfârșise cu bine, insă eu, mult timp am încercat să înțeleg însemnătatea cuvântului utopic adăugat caracterului meu.&lt;br /&gt; Ieri, după aproape trei decenii , ascultănd o conversație într-un bar între doi imigranți am descifrat misterul.Unul îmi era cunoscut, un sculptor argentinian, iar celălalt, am aflat apoi că era un pictor destul de renumit. Prinși într-o discuție despre artă și viața, sculptorul, rosti la un moment dat:&quot;Dacă crezi în valori și ai demnitate, rămâi în casă, nu ieșii pe stradă că o să fie vai și amar de tine.Trezește-te la realitate, uită-te în jur, demnitatea a fost ștearsă din dicționarul societății în care trăim&quot;!&lt;br /&gt;</description>

	</item>

<item>

	<title>Cine apără demnitatea românilor</title>

	<link>http://www.nouhorizont.org/readarticle.php?article_id=6</link>

	<description>&lt;br /&gt; de Adriana Vidroiu Stanca, Președinta Asociației &quot;Nou Horizont&quot;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Zilnic suntem nevoiti sa suportam fel de fel de umilinte atat din partea presei scrise cat si a  presei audio-vizuale. Titluri, care mai de care impactante, alarmante, ireale, discriminatorii si xenofobe sunt adresate comunitatii romanesti din Spania.  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;S-a creat o tensiune sociala prin amplificarea si multiplicarea fenomenului infractional intr-o asemenea masura incat la nivelul omului de rand, romanul este prezentat ca o amenintare a democratiei, ori ca un pericol mondial...Titluri ca :&amp;#8221;El 1 de enero, nuestro mas variopinto colectivo de inmigrantes-expertos informaticos, violentos mafiosos, fervorosos cristianos, ninos ladrones...-ingresa en Europa. 450.000 rumanos tendran en nuestro pais plenos derechos. Podran decidir con su voto la Alcaldia de importantes ciudades en las proximas municipales...&amp;#8221;, nu fac altceva decat sa  arunce cu noroi in obrazul romanului, care fara voia lui este folosit ca intrument politic pentru castigarea alegerilor din  luna mai 2007.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Atat de prost stau lucrurile, atat de grava este situatia clasei politice din Spania incat  s-a ajuns sa se foloseasca un atentat ca cel din 11 martie  din urma cu trei ani sau sa se agate ca de un colac de salvare de acesta biata clasa sociala a imigrantilor care nu fac altceva decat sa-si caute linistea ori sa-si apere demnitatea?&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Citind ziarele, ascultand stirile, iti dai seama de cine hotaraste soarta ascestei tari. Mass-media trage sforile politice. In acest moment este randul romanilor sa plateasca cu obrazul lor criza de consens, argumente, credibilitate, discurs ori sustinere sociala de care duce lipsa clasa politica spaniola.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Se vorbeste despre un numar de aproximativ 450.000 de romani care vor avea dreptul la vot ca despre 450.000 de delicventi. Nimeni nu face referire la statisticile INM care demonstreaza ca 96% dintre cei 450.000 mai sus amintiti, platesc asigurari sociale, fac in fiecare an declaratiile de avere, cumpara painea, carnea, laptele, benzina... cu acelasi pret ca si spaniolii si mai ales nimeni nu vorbeste despre cei 96% romani anonimi care se trezesc in fiecare dimineata si pleaca  sa isi castige existenta cinstit si demn.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Pentru presa din Spania exista doar &amp;#8222;ceilalti&amp;#8221; ,cei numai 4%, pentru a crea o imagine falsa, cutremuratoare, preocupanta, criminala chiar. Din punctul meu de vedere, este dovada disperarii, ultimul recurs pentru a castiga voturi la viitoarele alegeri. Daca ma insel, cer sa-mi fie iertata lipsa de informatie. In acest caz, sa imi raspunda cineva de ce adevarul despre colectivul romanilor nu  intereseaza pe nimeni?&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Mai grav decat tot ce am spus mai inainte, este ca pe noi nu ne apara nimeni. Liderii care ne reprezinta, orbiti de importanta care li se acorda in acest moment, sunt dispusi la orice fel de compromisuri, se fac frate cu Dracul, constienti ca trebuie sa se foloseasca de &amp;#8222;puterea&amp;#8221;  care le-o confera numarul mare de romani din Spania, pentru a obtine in aceasta perioada de pana la alegeri, fonduri, subventii sau orice fel de alte foloase. Nu am  auzit pe nici unul dintre acesti lideri strigand in gura mare &amp;#8222;Ma mandresc ca sunt roman&amp;#8221;, nici macar pe la colturi nu o spun...&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Este surprinzator cum nimeni nu iese in fata sa explice ce inseamna &amp;#8222;sin papeles &amp;#8222;Pentru majoritatea  spaniolilor calificativul de sin  papeles, este asociat cu un delict grav, asa ca si cand o persoana care nu are permis de munca si rezidenta este un infractor, nu o persoana care se afla in situatie iregulara.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;La toti acei lideri ce se bucura de atentia presei si saptamanal apar in ziare spunand aberatii la adresa noastra, le recomand sa isi indrepte atentia asupra celor pe care ii reprezinta, sa lase  deoparte interesele personale si sa iasa in apararea demnitatii noastre  de romani.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Daca suntem atat de multi romani in Spania si nu in alta parte, este pentru ca aici, pe aceste meleaguri, atat de departe de casa, am gasit caldura si intelegerea necesara din partea celor multi, care nu fac politica, care nu au interese meschine si care ne-au deschis portile , dornici sa imparta cu noi acest spatiu. Suntem atat de multi pentru ca ne simtim acceptati, valorati si respectati de aceasta societate civila spaniola de care clasa politica isi aduce aminte doar din patru in patru ani.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Chiar daca presa si televiziunea incearca sa mutileze adevarul, oamenii de rand, cei care sunt in contact zi de zi cu romanii, nu se lasa usor manipulati. Ei stiu foarte bine sa &amp;#8222;pedepseasca&amp;#8221; pe infractori si sa respecte pe cel ce munceste.&lt;/p&gt;  </description>

	</item>

<item>

	<title>Identitate electivă</title>

	<link>http://www.nouhorizont.org/readarticle.php?article_id=5</link>

	<description>    &lt;p style=&quot;line-height: 150%&quot; class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;de Marin Pruteanu&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Modernitatea de ultimă oră conține promisiunea unei duble eliberări: eliberarea de constrângerile sociale (privatizarea moralei) și eliberarea de constrângerile naturale (omul speră să ajungă propriul său creator). Dorința acestei eliberări se exprimă pe plan teoretic printr-o negare a existenței unei morale comune (grupurile nu se mai constituie pe baza unei reuniuni afective, ci în vederea unui proiect care vizează productivitatea) și, respectiv, prin negarea existenței lui Dumnezeu. Consecințele neașteptate ale acestor &amp;#8222;eliberări&amp;#8221; sunt cel puțin contrariante: deculturare și masificarea societății, identitatea individuală într-o criză fără ieșire, multiplicarea formelor de manipulare din partea unei puteri anonime, deterioararea legăturilor afective.&lt;/p&gt;    &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Căutarea fără scrupule a plăcerii și maximizarea utilității individuale și colective au provocat reacții contra destructurării comunitare sau, de exemplu, a iresponsabilității ecologice. Criticii identităților standardizate și ai tehnologiei au devoalat alienarea socială și efectele destructive date de ideologia individualismului și progresului. Analiza societății occidentale considerate exemplare din acest punct de vedere, devenise prin anii 80 ai secolului trecut o analiză a dominației și controlului. Desigur, cei care spun &amp;#8222;control&amp;#8221;, postulează că manipularea și controlul sunt realizate de către alții, nu și de ei înșiși&lt;/p&gt;    &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Societățile care au asimilat modernitatea într-o manieră disensuală, deci precară, sunt scena unei inflații identitare conflictuale. Aceste societăți sunt în căutarea unei identități fantasmatice mistificată de către dominația occidentală. Totodată, exacerbarea particularismelor etnice este, paradoxal, o sursa de omogeneizare forțată, deoarece într-o anumită arie geografică nu se acceptă decât prevalența unei singure etnii. În concluzie  este, deci, o formă de dominație internă. O viziune facilă acreditează în mod periculos ideea unei lumi divizate între o societate de consum, tehnicizată, occidentală și societăți condamnate să fie purtătoarele eterne ale unor valori tribale. &lt;/p&gt;  &lt;p&gt;Ipoteza pe care o avansez în acest articol este că modernitatea a generat o criză a identităților istorice care este peste tot aceeași. Critica sterilă și abuzivă a societății de consum sau încercările de a răspunde printr-o reîntoarcere la o tradiție reinventată cred că și-au demonstrat incapacitatea lor de a gestiona această problematică identitară, sintagmă pe care o prefer aceleia de criză identitară. Suntem cu toții îmbarcați în modernitate, chiar dacă avem bilete de clase diferite, iar a susține altceva este dovada unui irealism suspect.&lt;/p&gt;  &lt;p&gt;De aceea eu consider mondializarea ca pe un proces inevitabil și, în multe aspecte, pozitiv. Dacă ea este percepută uneori cu frustrare ca o nouă aservire la o ideologie sau o arie geografică este deoarece noi o percepem ca pe o ordine ierarhică într-o lume de identități închise cu interese divergente și sisteme de valori ireconciliabile și imuabile. Or, mi se pare că suntem pe cale de a trăi într-o lume care este, dimpotrivă, compusă din subansamble fluide cu o integrare supranațională multiformă. Instanțe ale puterii diferite se suprapun și coexistă în cadrul aceluiași spațiu social. La nivelul vieții cotidiene, individualizarea violentă (prin stigmatizare de exemplu) și disoluția într-o lume de aparențe fugitive sunt imbricate. Diferențierea se face ștergând diferențele instituite de ordinea ierarhică legitimă. Inversiunea opozițiilor ierarhice se face chiar în interiorul ierarhiei. Sociabilitatea este definită de solidarități sociale multiple și revocabile: solidarități micro-comunitare și transnaționale ce se împletesc. Apare în acest moment o nouă responsabilitate colectivă fondată pe recunoașterea universală a valorii morale a exigențelor care se referă la respectul vieții, a bunăstării și a desăvârșirii celuilalt.&lt;/p&gt;  &lt;p&gt;Nu poate fi explicată &amp;#8222;occidentalizarea&amp;#8221; lumii exclusiv din perspectiva unei viziuni etnocentrice și restrictive precum &amp;#8222;dominația occidentală&amp;#8221;. Este mult mai bine să ne raportăm la proprietățile structurale ale lumii contemporane unde identitatea pierde caracterul său imanent și involuntar pentru a deveni opțională, utilitară și convențională. În mod paradoxal, o astfel de lume este posibilă grație activităților critice precedente care au vrut să apere identitățile fixate de tradiție, dar în același timp au pus în lumină arbitrariul ordinii sociale și ierarhice ca și natura construită a oricărei identități.&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;line-height: 150%&quot;&gt;De mai mult de un deceniu, economia tradițională, supradeterminată de resurse naturale și de distincția între actorii implicați, este destabilizată de economia imaterialului unde producția este degravată de constrângerile fizice și separarea clasică între producție și consum se face cu greu. Consumul este imprevizibil și este direcționat mai curând de dorințe decât de nevoi într-un univers coextensiv cu inventarul marfurilor.  Datorită impulsului dat de imaterialitatea schimburilor, economia revine la o evaluare afectivă a lucrurilor. Noile structuri de tranzacționare pun accent pe sentimente și percepții. Totodată și deodată, totul se transformă în marfă: educația, cultura, arta, creația și chiar ... fericirea. Visele devin o marfă care se poate cumpara și vinde. Identitatea națională devine și ea, prin prelucrare turistică, un exotism vandabil, o ficțiune din exploatarea căreia te poți îmbogăți. Consumatorii, confruntați cu o supraabundență a ofertei nu au alt criteriu de a face alegeri decât propriile lor capricii și propriul venit. &lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;line-height: 150%&quot;&gt;Eliberarea de orice tradiție și natură care predetermină identitatea se face în complexitatea incontrolabilă a simultaneității &amp;#241;i spontaneității, în densitatea alegerilor mixte. Ceea ce ghidează individul este pierderea modurilor de a se orienta. Nu este vorba cu adevărat de o pierdere a referințelor identitare ci de proliferarea lor. Individul intră în acțiune și interacțiune actualizând competențele sale sociale în funcție de oportunități și de inspirația de moment. Individul nu este nici o fatalitate a culturii clasei sale sociale și nici sinteza culturii unui grup etnic. Imersat în rețelele tehnice, economice și sociale globalizate individul testează și plagiază comportamente fiind solicitat să improvizeze identități fluctuante pentru a se putea reprezenta. Nevoit să utilizeze codurile multiple ale comunicării sociale (vestimentar, verbal, economic, politic, profesional, etc.) ajunge în situația în care semnificația comportamentelor sale excede semnificantul, persoana propriu-zisă.  Referințele la categorii predeterminate precum clasa, naționalitatea, sexul, religia, educația, ș. a. joacă încă un rol important, dar ele nu sunt obligatorii. Ele pot fi eludate, deturnate, ironizate. În timpul acțiunii, individul i-a distanță față de determinările sale decantate de istoria personală. El poate recurge la referințe sincretice pentru a-și facilita integrarea în rețele care necesită o adaptare suplă. Grija de a se distinge de ceilalți este înlocuită de autoproducția neîntreruptă a sinelui. Flexibilitatea față de &amp;#8222;cadrele definiționale&amp;#8221; în schimbare mi se pare crucială pentru identitaea oamenilor de astăzi. Identitatea poate fi abandonată și recompusă dacă este nevoie.&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;line-height: 150%&quot;&gt;Ipoteza pe care o susțin deci este împotriva opiniei potrivit căreia deschiderea spre integrare și schimb internațional de valori generează criza identitară. După părerea mea, izolarea și crisparea față de ceilalți sunt semnele unei crize deja instalată. Reificarea identității individuale și colective nu poate rezolva această criză. Analiza integrării prin intermediul unor concepte cum sunt deculturarea sau dominația simbolică conțin presupozițiile acestei reificări.&lt;/p&gt;  &lt;p style=&quot;line-height: 150%&quot;&gt;Impactul modernității ultratehnologice pe care o trăim astăzi asupra modurilor de viață conduce, în mod tendențial, la o negare a geografiei și a istoriei. Marile distincții sunt ocultate eufemestic. Explozia de mici semne de distincție și personalizare, practica bricolajului cultural, oferă spectacolul unui peisaj social eterogen. Modurile de viață se descompun sub presiunea acestei entropii într-o diversitate de stiluri de viață care protejează individul proteiform de obligația reproducerii unui model central. Diversificarea și regionalizarea instabilă a practicilor sociale este acompaniată însă de o convergență a valorilor și de fenomene de alienare funcțională care cer un efort de înțelegere a situațiilor de imperfecțiune și nu o culpabilizare a priori. Eroarea de a vedea în  generalizarea instituțiilor occidentale un neocolonialism și în difuzarea tehnologiei instrumentul acestui imperialism cultural este atât de absurdă că m-a uimit de fiecare dată când am citit-o. Acceptarea convergenței se justifică printr-o prodigalitate a opțiunilor, un mai bun control al individului asupra timpului, o mai bună comunicare și simultaneitatea schimburilor, o accelerare a mișcării în spațiu, depășirea limitelor biologice ale corpului uman, ceea ce sunt visele oricărei culturi.&lt;/p&gt;    &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;Bibliografie&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;ELIAS, Norbert. (1991) La société des individus, Paris: Fayard.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;TOURAINE, Alain. (1992) Critique de la modernité. Paris: Fayard.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;BADIE, BERTRAND. (1995) La fin des territoires. Paris: Fayard.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;GOLDFINGER, Charles. (1994) L'utile et le futile -l'économie de l'immatériel, Paris: Éditions Odile Jacob.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;BALANDIER, Geoges. (1998) Le désordre : éloge du mouvement, Paris: Fayard.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;LUCAS, Philippe. (1981) La religion de la vie quotidienne, Paris: PUF.&lt;/p&gt;  &lt;p class=&quot;MsoNormal&quot;&gt;TAYLOR, Charles. (1997) Les sources du moi : la formation de l'identité moderne, Paris : Seuil.&lt;/p&gt;  </description>

	</item>

</channel>
	</rss>